Probabil cel mai inradacinat simbol in perceptia publica nationala este cel al parcurilor… Sloganul suna parca “orasul parcurilor si al florilor”… Eu cred ca asta e sintagma cea mai asociata cu Timisoara, stereotipul respectiv fiind dominant in perioada comunista.
Ce ma deranjeaza pe mine referitor la labelul asta sunt urmatoarele chestii:
1. asocierea cu discursul mediatic comunist
2. falsitatea (timisoara are multe gradini sau parculete, dar un parc autentic si bine amenajat, mai putin)
3. faptul ca nu e specific (orice oras ar putea/ar trebui sa aiba parcuri, flori si alte forme de verdeata)

Apoi, catedrala mitropolitana e un caz special. Ctitorita de Regele Mihai, este in stil neomoldovenesc, venita sa inchida o piata care respira poate prea mult occidentalism la acea data. Mi se pare mai degraba un simbol al romanismului, un proiect de consolidare arhitecturala a noii identitatii de stat. Un simbol foarte mult vehiculat in imaginile despre Timisoara, dar care parca rateaza istoria multiculturala a comunitatii… Nu vi se pare?

Lupoaica e un simbol la mana a doua, fiind o reprezentare a emblemei altui oras, cu care ne-am infratit…

P-ta Operei mi se pare un simbol destul de tare, pt ca articuleaza multe simboluri individuale intr-un mod aparte.
Paranteza: auzeam un arhitect acum catva timp spunand intr-o emisiune despre Timisoara ca ceea ce este unic in Europa [daca nu ma inseala memoria :-)] e de fapt complexul reprezentat de P-ta Operei, P-ta Libertatii si P-ta Unirii, spatii urbane interconectate…

Tags: simbol timisoara orasul parcurilor stereotip