Simbol sau stereotip?
Monday, July 28th, 2008Probabil cel mai inradacinat simbol in perceptia publica nationala este cel al parcurilor… Sloganul suna parca “orasul parcurilor si al florilor”… Eu cred ca asta e sintagma cea mai asociata cu Timisoara, stereotipul respectiv fiind dominant in perioada comunista.
Ce ma deranjeaza pe mine referitor la labelul asta sunt urmatoarele chestii:
1. asocierea cu discursul mediatic comunist
2. falsitatea (timisoara are multe gradini sau parculete, dar un parc autentic si bine amenajat, mai putin)
3. faptul ca nu e specific (orice oras ar putea/ar trebui sa aiba parcuri, flori si alte forme de verdeata)
Apoi, catedrala mitropolitana e un caz special. Ctitorita de Regele Mihai, este in stil neomoldovenesc, venita sa inchida o piata care respira poate prea mult occidentalism la acea data. Mi se pare mai degraba un simbol al romanismului, un proiect de consolidare arhitecturala a noii identitatii de stat. Un simbol foarte mult vehiculat in imaginile despre Timisoara, dar care parca rateaza istoria multiculturala a comunitatii… Nu vi se pare?
Lupoaica e un simbol la mana a doua, fiind o reprezentare a emblemei altui oras, cu care ne-am infratit…
P-ta Operei mi se pare un simbol destul de tare, pt ca articuleaza multe simboluri individuale intr-un mod aparte.
Paranteza: auzeam un arhitect acum catva timp spunand intr-o emisiune despre Timisoara ca ceea ce este unic in Europa [daca nu ma inseala memoria :-)] e de fapt complexul reprezentat de P-ta Operei, P-ta Libertatii si P-ta Unirii, spatii urbane interconectate…










